Je t'aime, moi non plus, Comandante...

Anul ăsta e jubileul Che Guevara sau cam aşa ceva - cinci zeci sau o sută de ani de la naşterea sau moartea, ăă, eroului. Uite, chiar că refuz să mă duc pe Wikipedia să ofer date pertinente şi ştiinţifice. Nici nu văd de ce aş face-o. În definitiv, oamenii care vor să se documenteze o fac şi singuri - do it yourself - şi ceilalţi nici nu vor să audă de puncte de vedere alternative, susceptibile să le clatine scara de valori, zenitudinea conceptuală. Pentru mine, prezenţa idolului în sfera publică a început să fie vizibilă în anii 90, când Nathalie Cardone (o damă bună, fără-ndoială) a produs un remake a unei vechi osanale revoluţionare, cu laitmotivul "Aqui se queda la clara / La Entrañable transparencia / De tu, querida presencia / Comandate Che Guevara...". Tineretul vremurilor acelea a urmat entuziast şi fără scrupule ideologice cântecul de sirenă ce izvora siropos şi combativ totodată din MacDonald's-urile şi discotecile oraşelor. Probabil că dac-ar fi fost un cântec hutu cu tema "hai să-i kilărim pe nenorociţii de tutsi, în numele libertăţii şi al demnităţii neamului"' (vezi recentul genocid rwandez) cu puţin fler managerial şi noroc, ar fi ajuns şi el în billboard. Dar nu. Balada lui Che Guevara vorbeşte de lucruri întâmplate în vremuri îndepărtate, pe când războiul rece era cald şi la ordinea zilei, pe când mai exista proletariat, luptă de clase, speranţa într-o lume mai faină... Numai bună de icoană a altermondializării, figura de Christ a lui Che a ajuns pe tricouri (mai ales pe tricouri - rivalizând cu logo-ul Lacoste) , pe steaguri, în timpul manifestărilor sindicale, pe pixuri, pe chiloţi... De ce oare blajinul Gandhi nu i-a luat el locul, cu gura lui smochinită, de onest vegetarian pe care absenţa de proteine şi îndelungatele greve ale foamei l-au făcut să-şi piardă toţi dinţii la o vârstă fragedă (pentru un om politic)? De ce, oameni buni, doar mutra nu face pe om?
Logo-ul Che Guevara. Despre ce e vorba? Despre un stalinist pur şi dur, care a prezidat asasinarea cu sânge rece a sute, poate mii de civili potenţial inocenţi, suspecţi de-a fi "duşmani ai poporului". Şi atunci? Cu ce e el mai presus de alţi guerrilleros ori terorişti animaţi de tot atât de sfinte idealuri revolutionare? Ernersto Guevara a fost un intelectual (precum chelioso-mongoloidul de Lenin, şi nu ca grosolanul caucazian de Stalin, nici ca bese-n-cizmele mico-burghez de Hitler). Ernesto Guevara a fost, mai presus de toate, charismatic şi FRUMOS - Luceafărul Guerrilei, dacă-mi permiteţi parafraza. Un asemenea branding e destinat reuşitei, în pofida ţigării lui de foi astăzi FOARTE politically incorectă, şi a faptului că, suferind de astm, era mai uman decât s-ar dori, ba s-avem iertare, tocmai asta-l umanizează, nu-? Prometeu rău dezlănţuit, un bolnav frumos care ne guvernează, precum Kennedy, însă de partea celor mulţi, gentili şi asupriţi. Având în vedere statura istorică a personajului, pasiunea lui pentru golf şi alte distracţii capitaliste, ruinarea economiei cubanze în calitate de ministru al economiei şi aventura ratată din Africa ar fi – nu-i aşa – bârfe nedemne de o discuţie istorică serioasă, cu reculul necesar. Bine, aşa să fie.
Neo-comuniştii actuali (mă refer la cei tineri, flămânzi, buni oratori, blajini şi plini de speranţe de aici, pentru care am o deosebită afecţiune, şi nu la burtoşii cu creierele înecate în grăsime şi parkinson din fosta Lume a Doua) zic, da, domne, a omorât Che Guevara, a omorât că n-avea încotro, dar era om bun, ce era să facă, dacă duşmanii poporului erau mulţi şi răi... n-avea de ales. Destul. Am mai auzit discursul ăsta. De unde se vede că drumul de la flower power la mass murder nu e atât de lung cum s-ar crede. Sau, cum spunea un ilustru anonim pe vremuri, "Zică Hegel ce va zice, dar din Marx rămâne Nietzsche". Evoluţionismul dialectic face ca idealismul autoritar să nască monştri, din idealismul-de-clasă rămâne un eugenism clasic, radical, simiano-darwinist. Utopiile societăţilor industriale au devenit producătoare de branding ale omului nou - al bărbatului frumos, fără teamă şi fără prihană. Şi crima e întotdeauna scuzabilă. Marii asasini ai acestei lumi au fost cu toţii animaţi de cele mai bune intenţii. Din păcate pentru ei, nu toţi au fost atât de charismatici ca virilul Che.
Lincuri recomandate :
Che Guevara: Assassin and Bumbler
The Real Che Guevara
The Dark Side of Che