Urăsc tastatura franţuzească azerty. Cred că puţine născociri omeneşti au fost atât de stupide.
E drept că majoritatea tastaturilor noastre sunt idioate, căci scopul lor nu e facilitarea tastării, ci invers (citez din wikipedia franceză; sublinierile îmi aparţin)
"La disposition des touches sur le clavier a été décidée en fonction de la fréquence de frappe, non dans le but d'augmenter la vitesse de frappe mais en fonction des touches les plus utilisées, afin qu'elles ne se coincent pas en les tapant trop vite, ce qui serait le cas si elles étaient laissées adjacentes."
Este ceea ce putem numi o dispoziţie anti-ergonomică. Din conservatism, probabil, dispunerea tastelor maşinilor de scris au moştenit-o calculatoarele. Unde problema reală a blocării tastelor nu se mai pune. E ca şi cum am folosi furculiţe boante, pentru că în momentul inventării lor oamenii se înţepau cu ele.
Dar nu despre prostia tastaturii doream să vorbesc, ci despre mega-prostia tastaturii franceze AZERTY.
- Punctul se obţine cu shift, punct-virgulă fără. Care e mai frecvent?
- Cifrele se obţin cu majusculă.
- Accentele pe majuscule nu se pot obţine direct de la tastatură. Trebuie să faci un macro în word ca să le obţii, sau să le copiezi din charmap. Ca să poţi pune accente pe majuscule, îţi trebuie – de pildă -… tastatura spaniolă sau catalană, unde ele pot fi compuse extrem de simplu.
Ce ar mai fi de adăugat? Că e o cauză pentru care ar merita luptat, având în vedere că ne petrecem viaţa în faţa calculatorului, şi dacă am tasta de două ori mai repede, am câştiga un număr considerabil de ore pe lună / zile pe an.
Aşadar : jos cu tastatura tradiţională, şi mai ales azerty!
Nu ştiu care mai e situaţia în România, însă când plecasem eu, acum 10 ani, majoritatea tastaturilor nu erau româneşti, ci qwerty/americane/internaţionale. Ceea ce face că o bună parte, dacă nu majoritatea siturilor româneşti/mesajelor de pe forumuri/blogurilor/etc. sunt scrise fără accente.
Când nu sunt pe calculatorul meu sau nu sunt în word, eu optez pentru varianta apocrifă de a scrie ş ca sh, ţ ca tz, ă ca ã. Unei prietene care găsea asta puţin elegant şi simandicos, i-am explicat că, în word, cu câteva simple Replace all poţi transforma un asemenea text în română literară corectă – în timp ce unul fără diacritice, nu. Dacă într-o zi doreşti să publici un text de-al tău scris pentru internet, e mai bine să fie publicabil.
Iată de ce susţin ideea aromânilor de a folosi pentru alfabetul lor semnele sh, tz şi ã: când e vorba despre o limbă care se află serios în pragul dispariţiei, aspectul pragmatic le devansează pe toate celelalte.
Majoritatea românilor tastează fără diacritice din comoditate, dacă vrem s-o numim aşa, sau din Sfânta Mare Lene – dacă nu vrem.
Aşa cum majoritatea francezilor tastează fără diacritice pe majuscule (deşi e incorect).
Oricum : la ce bun cruciadele pentru cauzele pierdute ale scrierii corecte şi tastaturilor ergonomice? Limba de mâine a tuturora, cum spunea cineva, va fi engleza prost vorbită.
La ce bun? Păi, de amocul artei: la ce bun să trăieşti numai pentru bătăliile câştigate dinainte?
