Aşa e, gust de cireaşă. Excelentă surpriză. M-am foit mult până să-l cumpăr, mi-era frică să nu fie acidulat, un vin roşu de calitate în pământ germanic mi se pare suspect ca un uischi bulgăresc. Uite că, uneori, e bine să n-avem prejudecăţi.
Uşor şi diafan (deşi tăricel, 12,5°) are o persistenţă agreabilă în gură. Nu, nu e o struţocămilă trasă de păr : este chiar singurul vin alsacian roşu (mă repet- în scop pedagogic) şi merită toată stima. Bun raport calitate-preţ, pe deasupra : la 3 euro, în România nu găseşti aşa ceva. Na, ca să mă laud – pe aici, preţurile produselor de calitate sunt încă accesibile.
Trăiesc în Franţa, şi asta nu-mi ocupă chiar tot timpul…
Un comentariu:
Desi Pinot-ul a ajuns celebru in Bourgogne cred ca se simte bine si in Alsacia dat fiid faptul ca este un soi care prefera zonele mai reci din cate stiu eu.
Trimiteți un comentariu